Își mai așteaptă părinții acasă. Victimele tragicului accident de la Mereni

Sergiu Spătaru, Andrei Cuzneţov, Vadim Sajin, Natalia Bondarenco sunt cele patru victime ale accidentului de la Mereni. În acelaşi timp, Alina Spătaru şi Snejana Sajin, însărcinată în luna a patra, se află în secţia terapie intensivă şi nu cunosc faptul că soţii lor nu mai sunt în viaţă. Acasă încă îi aşteaptă şapte copii rămaşi orfani de un părinte.

Alexandru şi Andrei Spătaru şi-au pierdut în accidentul de duminică de la Mereni tatăl, iar mama e internată în secţia reanimare. „Andrei are cinci ani şi a înţeles abia când a văzut cum coboară sicriul tatălui în pământ că nu-l va mai vedea”, ne spune Veaceslav Burac, prieten al familiei Spătaru.

„Sandu, băiatul cel mai mare, are 12 ani, atunci când i s-a spus, nu a mâncat nimic toată ziua. Doar seara a gustat puţină zeamă. Două zile a fost tăcut, nu a vorbit cu nimeni”, susţine bărbatul. „Ce pot să vă spun? E greu. Eu, bărbat de 40 de ani, nu am putut să-mi reţin lacrimile. Era un om deosebit, un prieten de-o viaţă, ne cunoaştem din 1996. Sergiu e căsătorit cu o prietenă de-a soţiei mele”, susţine acesta.

Stare critică, dar stabilă

Împreună cu Sergiu, era şi soţia sa, Alina, care este internată în spital, în secţia de terapie intensivă. „Starea sa este critică, dar stabilă. Medicii nu ne permit să intrăm la ea şi să vorbim. Nu ştie că Sergiu nu mai este. Doctorii ne-au interzis să-i comunicăm”, îşi întrerupe gândul.

„Alina este medic la Spitalul Clinic Militar. Repet, este medic la spitalul militar. Pe moment nu poate să activeze”, insistă Veaceslav. „Sergiu nu era niciodată trist, zâmbea mereu. Nu putea spune bancuri, dar nu vă imaginaţi cu ce plăcere le asculta şi râdea. Toţi râdeau de râsul lui, nu de gluma spusă”, îşi aminteşte bărbatul, iar colţul buzelor schiţează un zâmbet amar.

Sensibilitate rară

Veaceslav susţine că pe Vadim Sajin l-a cunoscut puţin. Foştii colegi de serviciu regretă moartea prematură a acestuia. „A fost o reală plăcere să-l cunosc pe Vadim. Lucra de mai mulţi ani, era manager de vânzări. Era disciplinat, atent, comunicabil. În acelaşi timp, era de o sensibilitate rară”, ne spune Tudor Colac, membru al Consiliului Societăţii Vânătorilor şi Pescarilor din Moldova (CSVPM), cercetător ştiinţific, coordonator în cadrul Academiei de Ştiinţe din Moldova.

Acesta susţine că Vadim era un bărbat pozitiv. „Avea nişte ochi sinceri şi profunzi. Privindu-i, îţi dădeai seama de sensul dictonului „Ochii sunt oglinda sufletului”. Mare păcat de acest om”, consideră Tudor Colac.

În urma lui au rămas două fetiţe gemene. „Snejana, soţia lui, este în spital. E însărcinată în luna a patra şi, după cum spun medicii, urmează să nască un băiat. Din păcate, îşi va cunoaşte tatăl numai din poze şi din amintirile celor din jur. Mi-a rămas întipărită în retină imaginea de la înmormântare. Cele două fetiţe ale lui erau lângă sicriu şi nu se dezlipeau de o mătuşă”, povesteşte fostul coleg.

Înmormântat lângă tatăl său

În dimineaţa nefastă de duminică, şi-a pierdut viaţa şi Andrei Cuzneţov. A fost naş de cununie, iar drumul spre casă i-a fost ultimul. „Îl ţin minte de mic, era un copil bun şi un gospodar de treabă”, ne comunică la telefon Claudia Cuzneţova, mătuşa defunctului.

Aceasta spune că familia lui Andrei locuia la Chişinău. „Închiriau de mai mulţi ani un apartament şi se gândeau să-l cumpere. Acum însă…”, îşi întrerupe gândul plângând femeia.

Deşi a locuit în Chişinău, rudele au insistat să fie înmormântat la Străşeni. „Mormântul se află lângă tatăl lui, care a decedat acum patru ani. Vă rog să mă iertaţi căci nu mai pot vorbi”, aud la celălalt capăt al receptorului vocea tremurândă.

„Natalia Bondarenco, specialist financiar în cadrul proiectului care se ocupă de reforma administraţiei publice centrale, era cea mai luminoasă persoană din viaţa mea”, spune Patricia Guzun, abia reţinându-şi lacrimile. „Am cunoscut-o în 2006, când am fost angajată la Guvern şi în scurt timp a devenit cea mai apropiată prietenă a mea. Acum tot ce a rămas sunt amintirile şi fiica ei de şase anişori, Andreea”, îşi întrerupe gândul Patricia.

Situaţie complicată

Femeia spune că în cazul Nataliei situaţia este mai complicată. „Originară din Ucraina, toate rudele, părinţii, sora şi fratele ei sunt la Odesa. Se gândeau să o ia pe Andreea cu ei, dar aceasta s-a obişnuit aici. Aşa că pe moment este în grija tatălui, dar nu sunt de acord cu aceasta. E o părere a mea subiectivă, cunosc mai multe dedesubturi, despre care nu aş vrea să spun”, susţine aceasta.

În acelaşi timp, Patricia spune că fetiţa duce dorul mamei şi întreabă de ea. „I-au spus că e un îngeraş. Nu mi-a plăcut că au dus-o la biserică şi a văzut-o pe Natalia în sicriu. Nu am fost de acord, dar nici nu am ştiut despre aceasta. A plâns mult. Ieri (miercuri – n.a.) am fost la ei în vizită după serviciu. Când să mă pornesc, nu voia să mă lase. Mi-a ascuns telefonul şi a început să plângă să nu plec”, spune femeia, după care iarăşi lacrimile îi curg şiroaie.

Dacă o întrebi cine se face vinovat de această tragedie, strânge din umeri. „Nu ştiu ce să vă spun. Din ce mi-a spus Liuba Cuzneţova, care era în microbuz, au trecut pe roşu şi când se duceau şi la întoarcere. Şoferul se grăbea pentru că la ora 6 trebuia să înceapă lucrul. Era 5.30 şi era în drum spre Chişinău. Liuba era în picioare, îi fotografia pe ceilalţi, aşa că, atunci când a fost impactul, a aruncat-o din microbuz”, comunică Patricia.

Sursă: Jurnal.md