Trei milioane de lei s-au plătit până acum, din bugetul statului, pentru acţiunile organelor de drept în urma evenimentelor din 7—8 aprilie 2009

Aproape trei milioane de lei s-au plătit până acum, din bugetul statului, pentru acţiunile organelor de drept în urma evenimentelor din 7—8 aprilie 2009, după ce tinerii care au suferit atunci s-au adresat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Iar golirea bugetului ca urmare a ineficacităţii instituţiilor din acea perioadă va continua, chiar dacă se încearcă reglementarea pe cale amiabilă a dosarelor care ajung la Înalta Curte. Nici după cinci ani de la evenimentele din aprilie 2009, nu există persoane cu funcţii importante trimise după gratii. Mulţi dintre poliţiştii care au maltratat atunci tinerii în comisariatele de poliţie continuă să activeze, majoritatea dintre ei în funcţii mult mai importante, asta chiar dacă statul plăteşte şi astăzi milioane de lei pentru „faptele” lor, nesancţionate sau sancţionate mai mult formal. În fapt, până acum, în trei cazuri Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a constatat violarea Convenţiei de către R. Moldova. În alte 9 cazuri, reprezentanţii statului au ajuns la o „reglementare amiabilă”, plătind însă sume similare cu cele decise de CtEDO.
3 hotărâri de 700 de mii de lei Prima victimă a evenimentelor din 7 aprilie care a câştigat la Înalta Curte a fost Andrei Taraburcă. Astfel, pe 6 decembrie 2011, Curtea Europeană a recunoscut violarea Convenţiei Europene cu privire la Drepturile şi Libertăţile Fundamentale de către R. Moldova şi i-a acordat tânărului, reţinut şi maltratat pe 7 aprilie 2009, 15 mii de euro (aproximativ 275 mii de lei) pentru compensarea prejudiciului moral şi 1500 de euro (aproximativ 28 mii de lei) pentru cheltuieli de judecată. Anul trecut, pe nouă aprilie 2012, CtEDO a luat o hotărâre şi în cazul lui Vitalie Iurcu, care în timpul protestelor din 2009 avea doar 15 ani, dar care a fost reţinut şi bătut de poliţişti. Reclamantul a solicitat 112 mii de euro pentru recuperarea prejudiciului moral, însă Curtea i-a acordat 12 mii de euro (aproximativ 220 mii de lei) şi alţi 1500 de euro, pentru acoperirea cheltuielilor de judecată. La începutul lui 2014, CtEDO a pronunţat o nouă hotărâre privind 7 aprilie 2009. De această dată, Curtea a stabilit că statul se face vinovat de faptul că Sergiu Buhaniuc, un alt protestatar, a fost maltratat, dar a avut parte de o investigaţie ineficientă. Buhaniuc a primit 15 mii de euro drept prejudiciu moral şi alţi 1370 de euro (aproximativ 25 mii de lei), pentru cheltuieli de judecată, după ce tânărul solicitase 30 de mii de euro.
Mocanu şi Stepuleac — despăgubiţi, Stati nu a dorit bani Pe lângă cele trei hotărâri adoptate de CtEDO, statul şi-a recunoscut vina în privinţa evenimentelor din 7 aprilie în alte 9 cazuri, plătindu-le reclamanţilor sume similare cu cele care le-ar fi putut fi acordate şi de către Înalta Curte. Conform informaţiilor oferite pentru ZdG de către Lilian Apostol, agentul guvernamental al R. Moldova la CtEDO, statul a reglementat pe cale amiabilă mai multe dosare în care exista iminenţa de a fi constatată violarea Convenţiei. Astfel, Iurie Crăciuneac, reţinut şi bătut la 7 aprilie 2009, a primit de la stat 15 mii de euro, la fel cât au primit Radu Banari, alt tânăr reţinut şi maltratat, prietenul acestuia, Radu Calancea, şi Ion Nedelcu. Totodată, fraţii Gheorghe şi Anatolie Stepuleac, reţinuţi în timpul acelor evenimente şi acuzaţi de organizarea şi participarea la dezordinile în masă au primit de la stat, în urma reglementării amiabile, în total, 14 mii de euro (aproximativ 260 mii de lei). Şi Sergiu Mocanu, liderul Mişcării Antimafie, reţinut atunci, s-a ales cu 10 mii de euro (aproximativ 185 mii de lei), negociind cu statul. Radu Popa, un alt protestatar, a primit 6 mii de euro (aproximativ 110 mii de lei), iar preotul Jonathan Netanyahu, acuzat că a participat la distrugerea bunurilor în timpul manifestaţiilor din 7 aprilie, 4 mii de euro. Singurii care, în timpul reglementării amiabile, nu au solicitat bani au fost Gabriel Stati şi Aurel Marinescu, şeful pazei de corp a omului de afaceri. Cei doi au fost reţinuţi după ce Vladimir Voronin, preşedintele de atunci al R. Moldova, declara că revoltele de la Chişinău au fost planificate şi plătite de sponsori, iar unul dintre aceştia ar fi fost omul de afaceri Gabriel Stati.
7 aprilie. Ce urmează? Lilian Apostol afirmă că, în momentul de faţă, pe rolul Curţii Europene mai există alte trei cazuri care vizează evenimentele din aprilie 2009, iar statul încearcă să le reglementeze şi pe acestea pe cale amiabilă. Astfel, acum se află în negocieri cazul surorilor Oxana şi Ludmila Radu, care în noaptea de 7 spre 8 aprilie au fost duse la comisariat, dezbrăcate şi umilite de poliţişti şi despre care ZdG a scris mai multe articole, cazul lui Anatol Mătăsaru, reţinut şi bătut şi el la 7 aprilie 2009, precum şi cazul lui Sergiu Duminică, alt tânăr care susţine că a fost victima poliţiştilor. „Cu certitudine, au fost şi cereri respinse. Foarte multe cereri au fost depuse fără epuizarea remediilor şi au fost respinse fără a fi comunicate Guvernului”, afirmă Lilian Apostol. Legat de reglementările amiabile ale dosarelor cu victimele din 7 aprilie, acesta susţine că unele clauze din aceste reglementări sunt confidenţiale. „Se negociază cu părţile. Banii sunt doar o modalitate de reglementare amiabilă a unui caz”, precizează agentul guvernamental, care nu exclude că în viitor alte cereri legate de evenimentele din 7 aprilie vor fi comunicate Guvernului, fiind nevoie de alte milioane de lei pentru plata despăgubirilor. Avocatul Vitalie Zamă susţine că suma pe care a plătit-o până acum statul în dosarele 7 aprilie este una foarte mare, „or, banii puteau fi utilizaţi pentru alte necesităţi, şi nu pentru compensaţii urmare a maltratărilor tinerilor. Preţul plătit nu este însă unul corect, fiind insuficient, or, compensaţiile adjudecate nu pot recupera integral suferinţele psihice şi fizice la care au fost supuse persoanele maltratate”. Totuşi, avocatul nu crede că vor urma şi alte adresări la CtEDO, pentru că termenele au expirat. Totodată, acesta susţine că „unul dintre efectele hotărârilor CEDO este şi luarea măsurilor pentru prevenirea încălcărilor viitoare, similare, ceea ce lipseşte în condiţiile în care nu sunt identificate persoanele vinovate şi nu sunt trase la răspundere”.

sursa:zgd.md